Toscana e ca o carte deschisa. Cu multe file vechi, citite si rascitite de toata lumea, dar si cu unele noi, pe care fiecare calator in parte le “scrie” in maniera proprie. Eu una sunt si voi fi pe veci innamorata de cele 3 gratii ale Toscanei, in viziunea mea colored – Arezzo, Lucca si Siena. Pe care le-am creionat asa cum am crezut mai bine. Asa ca vi le prezint, in ordine aleatorie:

Arezzo – protagonist in La vita è bella a lui Benigni, cu frescele renascentiste bellissime ale lui Guido della Francesca din Basilica di San Francesco si cu casa artistului Giorgio Vasari cu fresce incredibile pictate de el, este de poveste.

Extra colored love: Piazza Grande, care, da chiar are nume predestinat, unde poti sta la o cafenea linistit si admira peisajul si lumea colorata care umple stradutele pietruite, pline de sarm.

Lucca - un orasel tare pitoresc, cu un turn, Torre Guinigi, care mi-a ramas in suflet, fiindca de sus, din inima lui, am prins exact esenta orasului - Piazza dell'Anfiteatro Romano intesata de cafenele, Palazzo Pfanner cu gradini sale “stupendissime”, restaurantele mici si intime de aici, pline de localnici, unde mananci simplu si foarte bine; si, certo, Domul, prezent la datorie in fiecare citta mai mare de prin zona (de aici, din turnul ceasului, ai o alta vista minunatat a orasului, de sus, insa nimic nu se compara cu Guinigi…)

Siena - cea de-a treia din pleiada oraselelor nascute pe vremea etruscilor pe meleagurile Toscanei, se lauda cu Piazza dell Campo, care e imensa, in forma de evantai si marginita de restaurante si cafenele unde poti bea un aperitivo, dar si cu Torre del Mangia de unde se vede orasul vechi de sus. Domul de aici e cu siguranta cel mai mare si mai impunator dintre toate din zona. Plus: deliciosii biscuitii riciarelli, de incercat la cofetaria Nannini, si stradutele vechi pline de farmec, cu boutique-uri si restaurante simpatice.