A saptea zi. Ultima din incredibila calatorie.

M-am trezit dis-de-dimineata cu zgomotul garii din Agra, cu spectacolul magic al rumorii de pe peron, cu inima stransa ca in fata unei intalniri pe care o stiam ca va fi cu-adevarat importanta. Aici totul este despre iubire, despre legenda dragostei perfecte, despre dorinta de a dainui pentru totdeauna. Totul este despre Taj Mahal.

Ghidul ne spune pe indelete povestea Agrei care incepe cu Sultan Sikandar Lodi, care a fondat Agra in anul 1504, dar toti asteptam marea poveste: cea a regelui Shan Jahan si a iubirii lui eterne pentru Mumtaz, cea pentru care a construit un mit, perfectiunea, delicatetea absoluta: Taj Mahalul.

20.000 de muncitori si 22 de ani au fost necesari pentru ca minunea sa fie realitate si intalnirea cu ea este cu-adevarat coplesitoare. Imaginea constructiei, cu senzatia eterica, din alta lume, ca sta suspendata intr-o secunda de gratie, imi ramane infipta in suflet si inteleg ca nimic nu putea incheia mai spectaculos aceasta calatorie unica decat intalnirea cu Taj Mahalul.

Dupa Agra, Taj Mahal si Agra Fort (o imensitate de cladire, cu arhitectura Mughal, o fortareata impresionanta din piatra rosie si marmura), ne-am intors in trenul nostru magic.

Ne-am asezat unii langa altii, ne-am privit si stiu sigur ca am inteles cu totii ca de azi suntem diferiti. Nu stiu daca mai buni, mai intelepti, mai linistiti, dar sigur cu aceeasi revelatie: nu oamenii aleg calatoriile, ci calatoriile ne aleg pe noi. Si ce noroc sa fi fost alesi de Incredibila Indie.

Pe curand, lume a miracolelor!

Nu uita sa ma urmaresti pe Bloglovin'!