Pentru ca despartirea sa fie mai grea, iar amintirile sa fie cu-adevarat de neuitat, “they saved the best for last”. In dimineata celei de-a sasea zile a fabulosului meu voiaj, trenul se oprea usor in locul despre care Mark Twain spunea: “e mai vechi decat istoria, mai vechi decat traditia, mai vechi chiar decat legenda si pare de doua ori mai vechi decat toate acestea puse laolalta”. Varanasi. Cu o istorie de 3 milenii si o energie religioasa incredibila, Varanasi (sau Orasul Luminii) e capitala spirituala a Indiei, locul de pelerinaj al hindusilor, dar, mai ales, de invatare si inaltare spirituala.

Legenda spune ca orasul a fost creat de zeul Shiva si numele lui poarta in el istoriile raurilor Varuna si Asi, vechi de cand lumea si pamantul. Se spune ca Varanasi a fost locul preferat al lui Shiva (dupa cum zice Rigveda) si in fiecare an, in februarie, aici se celebreaza un festival dedicat acestuia, o procesiune numita Mahashivaratri.

Asteptasem sa ajung in Varanasi de multa vreme… Stiam despre locurile de aici, vazusem poze, documentare, citisem despre Orasul Luminii si ma asteptam sa fie cu-adevarat unic. Dar nimic din cele pe care mi le imaginasem nu se potriveau cu emotia pe viu, cu senzatiile, bucuria si spectacolul realitatii. Abia asteptam sa vad “ghat”-urile de pe Gange, cele pe care le admiram in imagini, descoperind ca sunt 84 la numar si minunandu-ma de pelerinii care isi infaptuiau aici ritualurile.

E o cu totul alta lume, iar ceea ce am gasit in Varanasi – traditii, cultura, oameni, mentalitati, viata in general – nu le pot compara cu multe. Ceea ce m-a bucurat si mai tare a fost excursia cu barca la apus, care a fost extraordinara si am incercat sa surprind cat am putut de bine toate lucrurile magice care mi se dezvaluiau usor, usor.

Varanasi a fost si este de asemenea un izvor de personalitati, poeti, muzicieni, scriitori, etc (Gautama Buddha, Mahavira, Tulsi Das, Shankaracharaya, Ramanuja, Patanjali), care au marcat istoria Indiei si nu numai. Mica mea mare calatorie pe apa s-a sfarsit, cu multe fotografii reale, dar si in minte. M-am intors in cabina mea, extenuata si fascinata deopotriva de acest oras-minune. Ultima zi cu trenul cel faimos se apropie rapid…

Va urma...

Nu uita sa ma urmaresti pe Bloglovin'!