Se spune ca e cea mai indragita nuanta din ROGVAIV, cea mai folosita in artele umanitatii, cea mai share-uita, cea mai aleasa in constructiile estetice digitale. There is something about blue, ceva delicat, senzorial, greu de definit, care ne face sa ne intoarcem mereu la nuanta azurului, a orizontului senin sau a apei intinse, intotdeauna in culoarea vacantelor.
Nu stiu cate nuante de albastru am in garderoba, dar e drept ca in imaginile colored pe care le caut prin obiectivul camerei foto sunt destule in versiuni de blue, in cele mai diverse ipostaze ale luminii.
Iar unul din “bleu-urile” cele mai incredibile pe care mi-a fost dat sa le vad, sa le memorez si sa le impartasesc le-am gasit in spectaculosul si parfumatul Capri.
Totul a inceput cu un boat trip pornit din portul mare spre Faraglioni, cu opriri la White Cave, Green Cave, inconjurand Faraglionii si trecand apoi pe langa portul Marina Piccola si Punta Carena cu Farul insulei. Ultima oprire a fost cea a “albastrului absolut”: Grotta Azzura, sanctuarul secret al lui Tiberiu, pestera cu lumina albastra cea magica…

Grota este una dintre putinele pesteri in care lumina soarelui patrunde prin deschizatura de la intrare si creeaza in interior o reflectie azurie spectaculoasa, ce i-a uimit de-a lungul mileniilor pe romani, pe pescarii sau aventurierii locului, apoi pe scriitorul August Kopisch si pe prietenul sau Ernst Fries (cei care au redescoperit-o de altfel si care au povestit-o lumii moderne) si pe toti turistii care se inghesuie (la propriu) sa o vada.
Calatoria spre “albastrul perfect” e si ea…a kind of  colored adventure . Ghiseul de bilete se afla tot pe o barca in apa!, iar cand te urci trebuie sa stai chiar pe fundul barcii, numai vaslasul stand in pozitie normala.
La intrarea in pestera, toti vizitatorii sunt invitati sa se lase efectiv pe fundul barcii (un fel de “marine limbo”), din cauza inaltimii foarte joase a gurii pesterii, in timp ce vaslasul se apleaca si el si mai mult, intrand si tragand de un lant.
Si apoi…minunea: apa are o culoare atat de safirie, un bleu absolut adorabil, greu de povestit in cuvinte, dar care te face de fiecare data sa te indragostesti din nou de cea mai iubita culoare a Planetei…albastre.

Nu uita sa ma urmaresti pe Bloglovin'!