
Cavo Tagoo - Sanctuarul din Mykonos
Ma gandeam asa intr-o zi, cum ar fi vacantele fara insule? Si mai ales fara insulele grecesti? Va spun eu: mai seaca. Si asta nu pentru ca nu poti gasi alte locuri minunate cu plaja si mare si soare, ...

Ma gandeam asa intr-o zi, cum ar fi vacantele fara insule? Si mai ales fara insulele grecesti? Va spun eu: mai seaca. Si asta nu pentru ca nu poti gasi alte locuri minunate cu plaja si mare si soare, ...

„Un beau matin, je sais que je m'éveillerai, différemment de tous les autres jours”...asa zice Aznavour si canta despre iubire, din coltisorul de Franta pe care eu il iubesc „énormément”, Provence. Si monsieur Charles, si o lume intreaga adora Provence-ul, cu peisajele cu sate pitoresti, risipite parca pe dealuri si cu acele campuri cu lavanda, care stau inflorite pana in august.

Secolul al IX-lea. Franta, Coasta de Azur. Un satuc pitoresc aproape de Nisa isi incepea frumoasa istorie, asezat fara cusur, intr-una din cele mai frumoase privelisti de pe dealuri spre Mediterana pe care le-a creat natura, vreodata.

Era in 1956 cand Coasta de Azur, in special Cannes si Saint-Tropez, a devenit, odata cu filmul “Et Dieu… créa la femme”, un reper cinematografic de referinta in toata lumea si destinatia idilica preferata de lume buna, jet-set boem, artisti, celebritati. 60 de ani mai tarziu, fascinatia e aceeasi, succesul parca mai acatarii. Si pentru creativii lumii mileniste, si pentru VIPs, si pentru turistii indragostiti de mare, soare si emotie.
“Coasta de Azur e sera unde prind radacinile. Parisul e locul unde sunt vandute florile”, spunea excentricul Jean Cocteau. Nu e singurul artist indragostit de sudul Frantei, de energia sa creativa...
Nu stiu cati dintre voi stiti acordurile pline de farmec ale piesei "Je reviens te rechercher" a lui Gilbert Becaud, cu dictia lui perfecta si sensibilitatea care misca si acum generatii de indragostiti...