Venetia e vazuta de toti calatorii, expertii in arta, de cunoscatorii in lifestyle, ca un creuzet al barocului si renascentismului clasic, cand arta era in plina ascensiune, ca un spatiu al dramatismului si exuberantei creative, unde toate artele isi gasesc locul potrivit si maniera de exprimare cea mai spectaculoasa.

Dar e ceva in La Serenissima care, desi grandios la randul sau, nu este aidoma restului de alegorii venetiene, cel putin din exterior. Iar povestea sa e aparte. Nu esti calator intreg in Venetia, daca nu ai intrat in Palatul Dogilor, unul dintre cele mai importante simboluri ale Italiei.
Istoria-i incepe demult, in vremurile sumbre ale secolului al 9-lea, cand dogii isi cladesc in Venetia atat statutul privilegiat, cat si locuintele, marca ale fortei lor in urbe, deci departe de a fi simpliste. De la cladirile-fortareata din vremurile timpurii, care inglobau camere, institutii diverse, inchisori, continuand apoi cu adaugarea de noi edificii si cu renovarea realizata de Dogele Francesco Foscari, si terminand cu diferitele modificari aduse cladirii de ocupatia straina din secolul al 18-lea, palatul este o capodopera in stil gotic, ce a trecut de-a lungul timpului prin multe schimbari, suferinte, dar si imbunatatiri, insa mereu asociata cu una dintre cele mai cunoscute aristocratii din lume.
Palazzo Ducale ii etaleaza pe majoritatea artistilor italieni: Tintoretto, Titian, Tiepolo, Veronese, Guariento, Carpaccio, Bellini. Sala del Maggior Consiglio, tavanele imense pictate perfect, Puntea Suspinelor, de unde condamnatii puteau vedea afara, pentru ultima data, probabil, inainte de a fi dusi la judecata, Scara Gigantilor, sunt doar cateva dintre bucuriile pentru minte, suflet si chef de povesti pe care trebuie sa le vezi cu ochii tai inante de a parasi Venetia.

Colored curiosity: celebrul Giacomo Casanova a fost intemnitat in Palatul Dogilor, de unde a si evadat, desi se presupunea ca este imposibil sa poti scapa de aici.

Nu uita sa ma urmaresti si pe Bloglovin´!