Venetia, cu cerul ei albastru si marea mereu de cristal, in vremuri in care Europa era inghitita de griul, negura si ceata Evului Mediu timpuriu. Suntem la sfarsitul secolului 9, si un vas cu un echipaj curajos isi incheie aventura, aducand ramasitele Sfantului Marco cu greu, din Alexandria la Dogele Giustiniano Particiaco.
Puterea magica a ramasitelor sfantului care proteja comunitatea negustorilor si comerciantilor era cunoscuta si dorita de lumea celor puternici, iar intreaga suflare a Veneto-ului sarbatoreste intoarcerea Sfantului acasa, in locul al carui patron spiritual este.
Ca sa-i onoreze puterile si mitul, Dogele Giustiniano Particiaco incepe inaltarea unei biserici si a unui turn.
Anii trec, si 2 secole mai tarziu, dogele Domenico Contarini decide sa construiasca, peste edificiul ridicat cu 200 de ani inaintea lui, o bazilica ce avea sa uimeasca nu doar orasul, ci lumea intreaga, o constructie unica, spectaculoasa, stralucitoare ca pojghita de ape in bataia soarelui. Lumea ii spune “biserica de aur” (si pe buna dreptate) si e un mix remarcabil de arhitectura italo-bizantina, o cladire de exceptie, poate cea mai importanta din istoria celui mai frumos si mai romantic oras de pe Pamant.

2015, mai mult de un mileniu de la inceputul legendei…Minunea e aceeasi si sta semeata, plina de povesti.
In Piazza San Marco, lipita de Palatul Dogilor, troneaza Bazilica San Marco, principalul lacas de cult si cel mai faimos din Venetia. Mozaicurile ce imbraca toti peretii in auriu si in scene biblice, imensa cruce greceasca din interior pe care se sprijina intreaga structura, toate picturile realizate de artisti ca Paolo Uccello, Andrea del Castagno, Paolo Veronese, Jacopo Tintoretto sau Titian, mixul de sculpturi, la care nu stii ce sa admiri mai intai, stau marturie minunilor celor care i-au scris istoria.
Aici e frumusetea, aici e magia din oameni…. Priviti?

Nu uita sa ma urmaresti pe Bloglovin'!